Stefania Voia

Parenting: Ce greseli de educatie facem cel mai des?

Spre deosebire de generatiile trecute de parinti, care si-au crescut copiii intr-un context in care accesul la informatile despre educatia si psihologia copiilor era greu de realizat, actualii parinti pot gasi la tot pasul mijloace prin care sa-si satisfaca nevoia de cunoastere din acest domeniu. Cu toate acestea, atunci cand paleta de informatii este atat de vasta si de variata ca abordare, o decizie, fie ea si intr-o privinta minora devine mai dificila decat ar fi normal. Pentru a mai elimina putin din confuzie, va recomand sa evitati urmatoarele greseli:

A nu pune limite

Din dorinta de a nu repeta greselile de educatie pe care le-au facut parintii lor, multe mame si tati considera ca trebuie sa-i dai copilului toata libertatea pe care acesta o cere. Asta presupune sa nu-i puna nicio limita, din teama de a nu-i leza personalitatea si a-i ingradi creativitatea, sa nu-l atentioneze atunci cand greseste din teama de a nu-l face sa se simta criticat, sa-l lase sa-si permita orice cu adultii, din teama de a nu-l face sa se simta exclus sau marginalizat.

Este extrem de necesar ca un parinte sa fie ferm pe pozitii, acest lucru o poate face insa cu caldura si empatie pentru copilul sau. Limitele ajuta la structurarea personalitatii, la invatarea regulilor sociale dar si la aflarea granitelor care pot fi sau nu depasite. Limita este asociata poate automat cu o notiune negativa, aceasta idee fiind una limitativa, bazata poate pe metodele vechi de educare a copiilor. Insa lipsa limitelor il va face pe copil, mai tarziu, sa aiba repere difuze, sa incalce cu usurinta regulile si se revolte atunci cand va suporta consecintele comportamentului sau.

A motiva gresit

Fiecare parinte isi doreste un copil ambitios, iar atunci cand acesta este baiat, pretentiile cresc si mai mult. Atunci cand copilul nu face cu placere un lucru sau intampina dificultati, cei mai multi parinti apeleaza la motivarea sa prin intermediul unor recompense materiale. Acestea sunt de obicei alese in functie de cat de mult si le doreste copilul. Astfel ei considera ca, in felul acesta, copilul va realiza cu usurinta ce are de facut fiind in acelasi timp motivat intr-un mod corect. Pe moment, aceasta abordare poate functiona, insa pe termen lung copilul se va desensibiliza la acel tip de recompensa, ajugand sa solicite din ce in ce mai mult. In plus, daca parintele nu va avea mijloacele necesare pentru a i-o procura, copilul se va simti nedreptatit, poate chiar neiubit.

Cel mai bun mod de a motiva este prin prisma cresterii motivatiei intrinseci a copilului, asta inseamna sa-l aducem in punctul in care el singur va dori sa faca un lucru, nu impins de la spate. Pentru ca acest lucru sa se intample, este necesar ca parintii sa-i incurajeze pe copiii lor sa realizeze sarcini marunte pe care care acestia le pot indeplini cu succes. Esential este ca parintele sa-i sublinieze copilului rezultatul pozitiv, sa-l valorizeze, sa-i arate ce resurse are si sa-i spuna ca in acest fel va putea realiza si altele. Treptat, copilul va capata ideea ca este capabil iar sentimentul de reusita ii va da incredere in sine, dorind sa-si testeze limitele si incercand sa se autodepaseasca.

Ignorarea adevaratelor nevoi ale copilului 

Un copil are nevoie atat de hrana fizica si de un acoperis pentru a supravietui, cat si de hrana emotionala si siguranta afectiva pentru a se putea dezvolta armonios. Unii parinti considera ca daca ii asigura copilului nevoile de baza umane, procurandu-i eventual si cele mai frumoase haine, ultimele noutati in materie de jucarii si gadget-uri, copilului nu-i va lipsi nimic. Intr-adevar, acestea sunt importante, insa printre nevoile de baza ale unui copil se afla nevoia de afectiune si de prezenta fizica a parintilor sai. De multe ori, parintii ajung sa-i incarce pe copiii lor cu diferite activitati extrascolare, pentru a-i tine ocupati. Este important, ca un parinte sa-si rezerve timp, chiar daca nu mult, pentru a petrece el insusi alaturi de copilul sau, angajandu-se intr-o activitate placuta cu acesta, cum ar fi joaca. Cel mic va aprecia mult mai mult acele momente, decat oricare alte bunuri materiale, se va simti apreciat, iubit, respectat si va sti ca nevoile lui emotionale sunt la fel de importante pentru parintii sai, precum cele fiziologice.