Importanța atingerii
Din ziua în care ne naștem atingerea capătă un rol foarte important în viața noastră. Simțul tactil este primul care se dezvoltă și la fel ca celelalte simțuri ne ajută să primim informații despre lumea înconjurătoare.
Atingerea mamei furnizează date prin care bebelușul său o poate recunoaște (tipul de atingere, presiunea, temperatura corporală) și reprezintă în același timp un prim contact stabilit cu ea. În acest context, atingerea înseamnă “sunt aici” iar acest mesaj atât de important satisface o nevoie de bază a copilului, cea de siguranță.
Beneficiile atingerii
Studii efectuate pe nou născuți au arătat faptul că cei care au fost atinși mai des s-au dezvoltat mai rapid și au câștigat mai mult în greutate. La polul opus, acei copii deprivați de atingere s-au dezvoltat mai lent iar efectele negative multiple au dus către o limitare a capacității de dezvoltare, aceștia fiind afectați fizic, cognitiv iar ulterior în viața adultă mai predispuși la retragere socială.
Atunci când vorbim despre atingerea pozitivă, efectele sale sunt fascinante, constatându-se o stare de bine la nivel fiziologic și emoțional. S-a observat faptul că atingerea scade pulsul inimii, tensiunea arterială, calmează, eliberează endorfine, are beneficii inclusiv asupra sistemului imunitar, iar din punct de vedere emoțional, atingerea securizează, calmează, liniștește.
Atingerea negativă
Beneficiile atingerii menționate mai sus se manifestă în contextul unei atingeri dorite, asociate cu nevoia de afecțiune. Însă atingerea poate avea și conotații negative, atunci când ne referim la violență, agresiuni fizice, abuzul în toate formele sale fizice. Atingerea negativă își pierde calitățile deoarece este asociată cu momente mai mult sau mai puțin traumatice. O palmă sau o atingere într-o zonă corporală nepotrivită creează o experiență negativă și este o invadare a intimității.
În cuplu
Rolul atingerii în cuplu este unul extrem de important. Nu doar în contextul sexual, ci și pentru crearea intimității emoționale. Ca ființe umane, nevoia de contact fizic și afecțiune este vitală, cu toții avem nevoie să primim și să oferim mangâiere, atingeri, îmbrățisări, de la persoanele cu care ne simțim confortabili și în care avem încredere. Atingerea între parteneri creează acel spațiu intim securizant, de încredere, în care fiecare dintre cei doi este prezent și conectat la celălalt, primind afecțiune și oferind-o în același timp. Atingerile pozitive, pline de afecțiune determină trăirea unor emoții pozitive, partenerii simt disponibilitatea celuilalt iar asta se traduce printr-un sentiment de siguranță, importanță, atenție.
De obicei, o comunicare non verbală prin intermediul atingerilor transmite mai multe mesaje ca o comunicare verbală. Atingerea non sexuală este un mod de a experimenta conexiunea emoțională, dar și un indicator al gradului de apropiere dintre partenerii acelui cuplu. De obicei, la începutul unei relații atingerile sunt mai frecvente pentru că partenerii sunt mai dorinici să se descopere reciproc și să fie în contact unul cu altul. Uneori însă, atingerile se răresc odată cu trecere timpului. Asta se întâmplă atunci când cei doi se înstrăinează sau intra într-o zonă de evitare a conexiunii cu partenerul.
Modul în care fiecare dintre noi percepe atingerea depinde de experiențele anterioare dar și de starea de moment. O atingere fermă într-un moment vulnerabil poate fi interpretată de cel afectat ca fiind agresivă. De asemenea, atunci unul dintre parteneri trăiește o stare de furie poate respinge atingerea, fie și una tandră.
Este important ca atingerea să fie oferită în funcție de nevoia și disponibilitatea partenrului de a primi. Uneori avem nevoie de o îmbrățișare atunci când ne dorim consolare sau afecțiune, alte ori când ne dorim înțelegere sau sentimentul de siguranță.
Fiecare dintre parteneri are propriul său stil de atașament iar asta influențează felul în care își manifestă latura emoțională, inclusiv comportamentul și atingerile. Partenerii anxioși sunt preocupați cu stabilirea și restabilirea contactului emoțional, de aceea sunt mai dispuși și dornici să primească și să ofere atingeri.
Partenerii evitanți sunt inconfortabili atunci când intră în zona de apropiere emoțională. Simțindu-se copleșiți de emoții, ca și când ar fi în pericol, aceștia tind să evite situațiile ce implică manifestarea prin contact fizic a ceea ce simt. Cu toate acestea, pot simți nevoia de a compensa lipsa oferirii și primirii de afecțiune prin implicare cu ușurință în activități sexuale. Acelea este singurul context în care își dau voie să-și expună intimitatea.
Ce putem face?
Chiar dacă partenerii sunt diferiți, nevoia de afecțiune și atingere este una de bază pentru toți. Dat fiind faptul că această nevoie este de regulă satisfăcută în copilărie de către părinți, la vârsta adultă partenerul de cuplu este cel care poate împlini această nevoie sau alte figuri de atașament.
Este important să ne recunoaștem nouă înșine nevoia de atingere iar apoi să o comunicăm partenerului nostru.
Pentru cei anxioși este bine să accepte nevoile diferite ale partenerului și să încerce să-și dea voie să primească afecțiune și de la alte persoane. O îmbrățișare poate fi primită și de la o altă persoană securizantă, cum ar fi prieteni, părinți etc.
Conștientizarea faptului că atingerea reprezintă un aspect important în cadrul oricărei relații sănătoase, partenerii de cuplu ar trebui să creeze cât mai multe contexte în care să o ofere partenerului. Atingerea poate lua multe forme, iată câteva exemple de contact fizic în cuplu, în afara celui sexual, unde atingerea este implicită: ne putem ține de mână când ne plimbăm, ne putem mângâia partenerul atunci când simțim nevoia de a oferi puțină afecțiune. Atunci când dormim, o putem face îmbrățișați sau într-o poziție care să ne pună în contact fizic cu celălalt. Uneori atingerea poate lua forma unor activități de îngrijire sau de relaxare, cum ar fi masajul.
Ne putem atinge partenerii pe mână sau picior și atunci când stăm pe canapea la un film, sau putem oferi un sărut când trecem pe lângă celălalt sau putem să ne îmbrățișăm partenerul luându-l prin surprindere.
Fiecare dintre noi poate să-și găseasc propriile modalități de explorare a atingerii, inclusiv prin joc, dans și alte activități creative. Studiile au arătat că în cuplurile în care există mai multă atingere, partnererii sunt mai conectați, mai împliniți și stabili emoțional.