Stefania Voia

Cum iti determini copilul sa fie mai sociabil?

In dezvoltarea sa, natura umana a fost nevoita sa se adapteze societatii, tinand cont de normele impuse de aceasta. Cu totii ne nastem cu un anumit temperament care constituie baza viitoarei noastre personalitati. In functie de tipul de temperament – coleric, sangvin, melancolic sau flegmatic – dar si a factorilor ce tin de mediul familial si social, adaptarea noastra va fi mai lesne sau mai provocatoare. In orice caz, acest proces este o lupta ce se da pe tot parcursul vietii si este cu atat mai dureroasa atunci cand esti copil.

Natura umana vs societate

Adaptarea in societate este o munca grea in copilarie, deoarece copiii in prima faza isi urmeaza pornirile in mod natural, fara sa aiba bariere sociale. Acest lucru este vizibil atunci cand ne vorbesc cu atat de multa sinceritate despre ceea ce observa in jurul lor. Atitudinea lor deschisa si dezinvolta ne frapeaza de multe ori pe noi, adultii, pentru ca noi am invatat sa ne cenzuram. Iar cenzura tine de multe ori cont sa nu-i ranim pe cei din jur, sa nu ne atragem antipatii etc., deoarece asta face parte din conduita sociala. Copiii invata apoi ce este bine sa faca si ce nu. Interdictiile sunt primele obstacole pentru ei, dar sunt necesare pentru structurarea personalitatii si ajuta la stabilirea reperelor.

Cand un copil este sociabil, acesta a invatat prin educatie si prin exemplele primite de la persoanele semnificative din viata sa, sa faca fata cerintelor impuse de sociatate. Atunci cand insa, copiii nu sunt sociabili, comportamentul acestora ascunde indicii ca ceva este in neregula. Cauzele pot fi multiple: timiditate excesiva, lipsa altor copii din viata sa,  o atitudine anxioasa a mamei sau o fire introvertita.

Rusinea

Rusinea sau timiditatea sunt de obicei reactii la o atitudine critica primita fie din familie, fie de la o alta persoana semnificativa din viata copilului, cum ar fi un profesor. Este important sa tinem cont de faptul ca imaginea de sine se cladeste in prima etapa a vietii din feedback-ul primit de la adultii din viata noastra. Daca in permanenta suntem criticati, vom ajunge sa nu ne mai dorim sa ne expunem acelor situatii care prezinta un potential de evaluare. Astfel, acesti copii se retrag si ajung sa evite orice context in care pot fi evaluati. Este important sa incepem prin a le sublinia calitatile si ceea ce au facut bine si abia apoi sa facem referire la ce este necesar sa fie imbunatatit. Este recomandabil sa comentam asupra comportamentului si nu asupra persoanei. In acest fel vor intelege ca ceea ce au facut este gresit, nu el insusi.

Un anturaj lipsit de copii

In cazul in care un copil este obisnuit sa petreaca foarte mult timp in prezenta adultilor, este posibil ca atunci cand se afla in compania congenerilor, sa nu stie cum sa se comporte. Adultii pot fi mai intelegatori, mai toleranti, mai grijulii, insa interactiunea cu copiii de aceeasi varsta necesita stabilirea unor relatii diferite si un alt tip de adaptare. Daca aceasta este situatia copilului Dvs, puteti incepe prin a-l inscrie la diferite activitati extracurriculare, tinand cont de inclinatiile sale. Sporturile de echipa, orele de dans, activitatile in grup de tipul cursurilor de pictura, atelierele de dezvoltare personala sunt doar unele dintre variantele posibile.

E mai sigur sa stam la adapost

Unii copii pot adopta o atitudine retrasa pentru ca au invatat ca lumea este periculoasa. Aceasta concluzie a fost trasa pentru ca acesta este mesajul pe care l-au primit de la mama lor. Mamele anxioase au tendinta de a feri in exces copilul de a lua contact cu lucruri absout normale. Ele vor tine copilul la distanta de alti copii, pentru ca exista riscul ca acesta sa se imbolnaveasca mai usor. Nu-i vor da voie sa mearga in vizita la alt copil pentru ca este posibil ca mancarea sa nu fie gatita asa cum “trebuie”. Nu-i va da voie sa faca el insusi anumite activitati, din teama de a nu se rani etc. Un copil crescut in acest fel va primi mesajul ca ceilalti si lumea, in general, este un loc periculos, in concluzie este bine sa stea la distanta de ea. In schimb, o atitudine deschisa si increzatoare a mamei, il va face pe copil sa dobandeasca aceeasi viziune asupra lucrurilor.

Atitudinea introverta

Atunci cand firea copilului este introvertita, acesta se va simti mai bine in contextul unor activitati individuale decat in cele de grup. In acest caz, nu trebuie sa privim situatia ca pe o problema, ci sa ne asiguram ca ii oferim si variante de activitati, in care sunt si alti copii implicati. Este important sa ne asiguram ca acele experiente vor fi unele placute, pentru a-l face sa asocieze ideea de mediu social cu impresii pozitive. Si nu in ultimul rand, este indicat sa facem distinctia intre nevoile copiilor si dorintele parintilor.