Stefania Voia

Cum ajutăm un copil să își gestioneze emoțiile negative

Ca adulți și părinți știm foarte bine cum este atunci când trecem prin momente de suferință, când răbdarea ne este pusă la încercare, când suntem furioși sau nedreptățiți. Iar atunci când ne gândim la copii, ne dorim ca ei să nu fie nevoiți să treacă prin aceleași stări. Este normal, însă cum a-i feri total de aceste emoții neplăcute nu este posibil, putem să-i ajutăm cu adevărat învățându-i să-și gestioneze aceste emoții.

Puterea exemplului

Înainte de toate, este important pentru părinți sau pentru persoanele semnificative din viața unui copil, să conștientizeze faptul că puterea modelului primează înaintea cuvintelor. În acest sens, copilul învață prin mimetism, copiind reacția celor dragi atunci când ei au de-a face cu propriile lor emoții.

De aceea, un pas important este să conștientizăm ce fel de model le oferim și să urmărim să le dăm unul cât mai sănătos.

Denumirea emoțiilor

Atunci când copilul este trist, dezamăgit, abătut, furios etc primul lucru pe care îl facem,  este să-i oferim atenția noastră și să-i denumim starea pe care el o are, verificând cu el dacă ceea ce am remarcat este ceea ce simte într-adevăr.

“Observ că te-ai retras și că ești tăcut. Așa ne manifestăm atunci când suntem supărați sau triști. Tu așa te simti?” Vorbind în acest fel sau similar îi arătăm că este important pentru noi ceea ce el simte iar acest lucru îl va face și pe să considere că este bine să fie în contact cu emoțiile sale. În plus, aceasta este cea mai bună oportunitate ca cel mic să învețe alfabetul emoțional (cu condiția să-l cunoaștem și noi).

Validarea emoțiilor 

Indiferent ceea ce simte copilul, este bine ca noi să identificăm și apoi să validăm. Deoarece, orice acesta simte reprezintă reacția sa la mediul înconjurător și ascunde o nevoie neîmplinită. Normalizându-i stările, cel mic va învăța că emoțiile sale sunt firești și va căuta apoi să identifice cu ajutorul nostru ce nevoie emoțională nu-i este suficient satisfăcută. Poate are nevoie de protecție, de ghidare, de încurajări, de limite sănătoase sau doar de a fi ascultat. Acestea le vom descoperi împreună, printr-un dialog empatic și printr-o conexiune autentică.

Siguranța interioară

Odată ce satisfacem nevoile ascunse de emoțiile neplăcute, copiii capătă un sentiment de siguranță. Mai întâi, această siguranță se manifestă în raport cu disponibilitatea noastră de a le oferi suport atunci când au dificultăți emoționale. Ei vor simți că nu sunt singuri în ceea ce trăiesc, iar acest lucru în sine le va da un sentiment de încredere. Ulterior, încrederea lor se va manifesta față de propria capacitate de autoreglare emoțională. Obținând aceste lucruri inițial de la noi, la momentul când nu ne au prin preajmă, copiii vor ști să-și ofere singuri ceea ce au primit de la noi și asta îi va ajuta să-și gestioneze singuri momentele de frică, furie sau deznădejde. Mai târziu, ei se vor transforma în persoane mature emoțional care vor putea purta un dialog interior sănătos.