Cum realizăm că suntem indisponibile emoțional
Când suntem în căutarea unei relații de cuplu, ce încercăm să facem în primul rând este să găsim un partener care să ne întrunească așteptările. Ne proiectăm mental portretul său, întocmind lista caracteristicilor pe care ni le dorim de la acest bărbat. De câte ori însă ne orientăm atenția spre noi însene, gândindu-ne la propria contribuție la relație? Ne întrebăm oare vreodată dacă suntem disponibile emoțional și pregătite pentru relația pe care ne-o dorim?
Ce înseamnă să fii disponibilă emoțional?
Știm că avem disponibilitate emoțională dacă suntem în primul rând în contact cu ceea ce simțim. Asta înseamnă că trăim conștient și chiar dacă uneori nu este oportun să acționăm așa cum simțim la acel moment, la finalul zilei ne acordăm timp pentru a înțelege mai bine ce emoții am experimentat.
Disponibilitatea noastră emoțională se formează atunci când suntem atente cu emoțiile noastre și identificăm metode sănătoase de a le gestiona. Asta înseamnă să le trăim și să nu încercăm să le înăbușim, să le ascundem sau să le negăm.
În cuplu, disponibilitatea emoțională presupune să comunicăm la nivel emoțional cu partenerul, să ne exprimăm sentimentele și stările deschis și într-o manieră cât mai clară. De asemenea, reprezintă capacitatea de a fi orientate și către ceea ce simte partenerul nostru, să fim implicate, să ne intereseze formarea și întreținerea unui cadru de apropiere emoțională cu acesta.
Cum recunoaștem semnele indisponibilității emoționale?
Pe de altă parte, indisponibilitatea emoțională o recunoaștem după modul în care ne comportăm atunci când ne confruntăm cu intimitatea. Avem tendința să o evităm, fie prin a nu mai vorbi deloc despre ceea ce se petrece la nivel emoțional în relația de cuplu sau prin a avea o atitudine rece? Dacă răspunsul este pozitiv, înseamnă că în acest fel urmărim să creăm și să întreținem o anumită distanță emoțională față de partener dar și față de noi înșine. Această atitudine presupune un mare disconfort atunci când vine vorba de a discuta și de a intra în contact cu emoțiile neplăcute sau cu suferința.
Un alt semn de indisponibilitate este atunci când negăm cu desăvârșire faptul că avem probleme de ordin sentimental. Afirmațiile de tipul “la noi totul este perfect” sau “noi nu ne certăm niciodată” sunt mai degrabă semnale care arată că nu vrem să deschidem un subiect sensibil sau pur și simplu să nu fim conștiente de cât de mult refuzăm să ne deschidem în fața provocărilor de tip emoțional.
Manifestarea unui control mare în relație poate fi un alt indicator de indisponibilitate emoțională, susținut de convingerea “că nu pot avea încredere în celălalt”. În felul acesta, partenera va tinde să preia frâiele relației și va decide gradul de apropiere și distanțare dintre cei doi.
Inducerea sentimentului de vină partenerului este o altă modalitatea de a evita implicarea. Într-un fel sau altul, altunci când considerăm că din cauza celuilalt avem diferite probleme, ne sustragem de la a purta responsabilitatea ce ne revine sau de a comunica deschis despre ceea ce ne afectează cuplul dar și personal.
Care pot fi cauzele?
Atunci când nu permitem crearea unui cadrul de intimitate emoțională, o putem face din motive conștiente sau inconștiente. Disconfortul legat de intimitatea emoțională derivă din convingeri mai vechi, ce-și au rădăcina în familie sau din propria experiență de viață.
Dacă în familia de bază nu ne-au fost împlinite nevoile emoționale iar în acest fel nu am dezvoltat un atașament sigur față de părinți sau de cei care ne-au crescut, atunci ne este greu să avem acest tip de atașament mai târziu în relația de cuplu. Să ne imaginăm că nevoia noastră firească de afecțiune nu a fost îndeplinită și am crescut într-un mediu rece din punct de vedere emoțional, în care nu se prea discuta despre emoții sau părinții au putut să ni le conțină doar pe cele pozitive. În felul acesta, mici fiind am învățat că distanța emoțională este ceva normal și chiar dacă am vrea la vârsta adultă să ne apropiem de partener, nu știm cum s-o facem, ne este mai degrabă jenă și ne simțim slabi.
Pe de altă parte, poate am fost crescuți de o mamă sufocantă care nu ne-a permis satisfacerea nevoii de explorare și autonomie, fiind mereu preocupată să nu ni se întâmple ceva rău, punându-ne prea multe limite și reguli. Desigur, ne-am adaptat, am supraviețuit dar costul a fost acela de a pierde dorința de a ne mai apropia de persoanele iubite pentru că așa putem risca să ne pierdem libertatea sau să nu ajungem să ne cunoaștem cu adevărat.
Experiențele de viață ne-au validat convingerea că apropierea este periculoasă, deoarece nu putem avea încredere în capacitatea celuilalt de a ne oferi ceea ce avem nevoie. Unele dintre aceste experiențe pot fi legate de traume emoționale, iar atunci una dintre soluțiile disfuncționale este să ne detașăm de ceea ce simțim și în consecință să evităm să intrăm în contact cu emoțiile noastre pentru că acestea sunt prea dureroase. Traumele nerezolvate, unele dintre ele vechi și aproape uitate ies la suprafață sub forma comportamentelor de evitare, atunci când întâlnim intimitatea emoțională. Iar neîncrederea este cea care determina evitarea acesteia.
Tiparul relațional ne poate da vreun indiciu despre propria disponibilitate emoțională?
Ne putem da seama că avem un anumit tipar relațional atunci când indiferent de partener, ajungem să ne izbim de aceleași disfuncționalități. Acela este momentul în care ne putem ridica întrebări legate de ceea ce ne atrage la un bărbat și ce ne dorim de la o relație. În felul acesta putem descoperi similitudini legate de felul în care ajungem să ne simțim și comporta în cadrul cuplului.
Atunci când atragem bărbați indisponibili, aceștia pot fi distanți din punct de vedere emoțional, adică să nu vorbească mult despre ceea ce simt, considerând că acesta este un semn de slăbiciune. Fie sunt distanți la modul practic, adică ne angajăm în relații la distanță. Sau sunt bărbați aparent perfecți, doar că în același timp sunt angajați într-o căsătorie sau relație cu o altă femeie. Indisponibil emoțional sunt și acei parteneri care manifestă dependențe (alcool, droguri, jocuri de noroc, sex). Toți acești bărbați nu pot susține și satisface nevoia firească, atât a lor cât și a partenerelor lor, de intimitate emoțională. Dacă alegem un astfel de bărbat ca și partener de cuplu, înseamnă că și noi suntem la fel de indisponibile emoțional, deoarece alegem pe cineva nepotrivit, cu care o astfel de intimitate nu poate fi atinsă.
Ce mesaj ne transmite disponibilitatea /indisponibilitatea emoțională?
Când o persoană este disponibilă emoțional, aceasta este în primul rând dispusă să acorde atenție emoțiilor sale, fiind mai degrabă curioasă să descopere ce a făcut-o să simtă un anumit lucru și dornică de a găsi o modalitate de a-și împlini nevoia emoțională din spate.
Încrederea că celălalt, iar aici mă refer la partner, este o persoană alături de care se poate simți împlinită sentimental este o altă convingere specifică. În acest sens va căuta partenerii potriviți alături de care poate obține ceea ce își dorește. O persoană disponibilă are profunda convingere că merită să fie împlinită afectiv, deoarece a învățat asta din faptul că părinții i-au satisfăcut nevoile emoționale în copilărie. Asta o face să se deschidă, să comunice, să fie în contact cu ceea ce simte și capabilă de empatie față de partenerul ei.
Indisponibilitatea, la polul opus arată neîncrederea, sentimentul că persoana respectivă nu merită să aibă nevoile împlinite, teama că va suferi, convingerea că apropierea este dureroasa și credința că persoanele puternice nu își accesează sau arată vulnerabilitatea.
Cum ne vindecăm indisponibilitatea emoțională?
Pentru a putea fi deschise și disponibile emoțional este important să descoperim în primul rând care sunt credințele inconștiente ce ne autosabotează, în demersul nostru către vindecarea trecutului. Rănile vechi, neînchise, se redeschid atunci când ne alegem parteneri nepotriviți sau când acționăm, paradoxal, în detrimentul a ceea ce avem cu adevărat nevoie. Multe din credințele noastre s-au format în familiile de origine, în baza a ceea ce am văzut la figurile de atașament – mama/tata, bunicii sau cei care ne-au crescut. Fără să intenționeze asta, aceste persoane dragi nouă, pe care atunci când eram mici le priveam ca pe niște zei, ne-au furnizat și modele disfuncționale. Acum, la maturitate, aceste modele sunt bine introiectate și de multe ori acționăm în virtutea lor, dar în detrimentul a ceea ce avem nevoie. Pentru a ne putea vindeca indisponibilitatea este necesar să demontăm vechile credințe și să le înlocuim cu altele noi și sănătoase., adaptate la ceea ce ne dorim în prezent. Acest proces terapeutic este unul de profunzime, ce necesită timp și răbdare, iar dacă ne dăm voie și avem disponibilitatea de a trece prin el, în ritmul necesar fiecăreia dintre noi, vindecarea nu va întârzia să apară.