PsihologieCum oferim și primim complimente

Stefania Voia

Cum oferim și primim complimente

Care este rolul social al complimentelor?

Fiecare dintre noi este sensibil la complimente, iar acest lucru este cât se poate de firesc. Ne face plăcere atunci când știm că suntem înzestrați cu anumite calități dar și mai mare ne este încântarea în momentul în care și ceilalți le observă și apreciază. În mediul social, felul în care ne prezentăm, începând de la îmbrăcăminte, comunicare, preocupări, până la acțiunile noastre și comportament, transmite un mesaj important despre cine suntem. Aceste informații dețin o pondere mare în interacțiunile noastre cu ceilalți.

Atunci când ne pasă de ceea ce comunicăm despre propria persoană, dar și din interes pentru partenerul de discuții, ne dorim să ne arătăm calitățile, de orice natură ar fi acestea, fie ele mai evidente sau mai subtile. Acesta în sine poate fi un compliment oferit celuilalt care se va simți bine în compania noastră.

Complimentele adresate unei persoane, de obicei, o binedispun pe aceasta, făcând-o să se simtă bine, iar aici noțiunea de bine este tradusă de fiecare în parte într-un mod subiectiv: apreciat, măgulit, flatat, încurajat, iubit etc. Complimentele ating latura emoțională a unei relații dintre doi oameni, apropiind-i sau întărindu-le relația. Între persoanele care nu se cunosc prea mult, complimentarea poate fi o modalitate de a-i apropia.

Au complimentele și un rol de manipulare? Cum putem demasca intentia? 

Toate complimentele au un efect pozitiv, chiar dacă uneori acesta nu este vizibil. Ceea ce însă le diferențiază este scopul pentru care au fost formulate.  Pornind tocmai de la ideea că au un efect atât de bun asupra celui care primește un compliment, unele persoane se folosesc de această tehnică pentru a obține diferite avantaje, care poate în alte circumstanțe nu le-ar fi obținut. Atunci când cineva primește un compliment, în el se activează o emoție pozitivă, uneori, simțindu-se chiar recunoscător celui care i l-a adresat. Acest aspect creeaza un punct de intrare pentru a formula o solicitare, pe fondul unei obligativități pe care o resimte cel care a primit complimentul față de cel care i l-a adresat. Emoția este cea care impactează procesul de cogniție, de multe ori scăzând calitatea gândirii raționale și influențând capacitatea de a lua o decizie adecvată. Astfel, șansele de a accepta cererea, cresc foarte mult.

Cum ne dăm seama dacă un compliment este sincer?

Pentru a diferenția complimentele bine intenționate de restul, este recomandat ca cel care îl primește să observe contextul și momentul în care complimentul i-a fost adresat. S-a întâmplat după ce a întreprins o anumită activitate și a venit ca o apreciere a muncii sale sau înainte de a i se adresa o cerere? Alți indicatori de sinceritate sunt legați de comunicarea nonverbală. Un ton pozitiv dar nu teatral, alături de zâmbet și de contactul vizual arată o intenție sinceră. Scopul unui compliment sincer este pur și simplu acela de a-l face pe cel care îl primește să se simtă cât mai bine cu putință.

De asemenea, atunci când primim un compliment ca replică la complimentul pe care noi l-am adresat inițial interlocutorului nostru, este posibil ca acesta să fie doar un răspuns pentru senzația de stânjeneală pe care o are.

Complimentele sincere sunt clare și întotdeauna pozitive. Ele nu conțin un mesaj negativ ascuns, cum ar fi o comparație sau o critică mascată:

„Te-ai descurcat foarte bine, chiar dacă până acum nimeni nu ți-ar fi dat vreo șansă!” sau

„Deși toți aleargă mai bine ca tine, de data asta n-a fost așa rău.”

Care sunt motivele pentru care complimentele ne stânjenesc?  Ce spune asta despre noi?

Un compliment este atunci când o persoană primește un mesaj plăcut despre ea însăși de la  altcineva. Atunci când efectul obținut este unul de jenă sau disconfort, aceasta este din cauza neconcordanței dintre felul în care destinatarul complimentului este apreciat de către interlocutorul său față de felul în care acesta se vede pe sine însuși. Deși se simte bine pentru că este apreciată, în sinea sa o astfel de persoană simte că nu merită să se bucure pentru că nu consideră că posedă calitățile în cauză. Așadar aceasta prezintă un nivel scăzut al stimei de sine, simțindu-se ca un impostor care primeste laude nemeritate.

Pentru a ne putea bucura de complimentele primite de la alții, este important ca, în primul rând noi înșine să ne valorizăm.

Cum putem învăța să primim un compliment? 

O părere bună despre sine însuși este premisa de la care este necesar să pornim pentru a ne putea bucura de complimentele primite de la persoanele care ne prețuiesc. O modalitate potrivită de a reacționa este să zâmbim și să adresăm la rându-ne un simplu mulțumesc. În acest fel arătăm că apreciem „cadoul” primit, determinând și în partener o stare de confort. De evitat sunt reacțiile în care simțim nevoia de a face adăugiri, menite să minimizeze sau să scadă valoarea și efectul complimentului, sau să contrazicem, de genul:

„Cerceii tăi sunt foarte frumoși! Ah, îi am de multă vreme și am dat foarte puțin pe ei!”

sau

„Ai avut un discurs foarte bun, mi-a plăcut că a fost clar și elocvent! Nu cred, m-am bâlbâit cam des!”

Dacă minimizarea complimentului nu este de dorit, același lucru se poate spune și despre reacția prin care se încearcă surclasarea:

„ Ai cântat foarte frumos la vioară! Frumos e puțin spus!”

Atunci când reacționăm jenați sau contrazicem într-un fel similar cu exemplele de mai sus, îl facem și pe cel care ne-a adresat complimentul să resimtă disconfortul cauzat de faptul că intenția sa bună nu și-a atins scopul, ci poate a avut chiar efectul opus.

Dacă simțim nevoia să facem câteva adăugiri pe lângă „mulțumesc”, acestea pot merge în aceeași direcție cu aspectul subliniat de compliment:

„Cerceii tăi sunt foarte frumoși! Mulțumesc, mă bucur că i-ai remarcat.”

„Ai avut un discurs foarte bun, mi-a plăcut că a fost clar și elocvent! Mulțumesc, mi-am dat silința să iasă cât mai bine.”

„ Ai cântat foarte frumos la vioară! Mulțumesc, asta mă face să mă simt apreciat/ă.”

Cum putem complimenta pe cineva cât mai autentic?

Atunci când dorim să adresăm un compliment cuiva, autenticitatea este determinată în primul rând de faptul că apreciem în mod sincer acel aspect despre care vorbim iar scopul nostru este acela de a da un feedback pozitiv.

Atunci când ne dăm voie să fim spontani în oferirea complimentului, reacția noastră este una sinceră. Acest lucru presupune în plus un timp scurt între stimul și feedback. Astfel, dacă apreciem un aspect estetic la o persoană, este indicat să oferim complimentul la scurt timp după ce o remarcăm, altfel complimentul pare să urmărească alttceva.

Un compliment autentic poate include o notă de specificitate, pentru un efect mai bun. Câteva detalii despre acel lucru sau calitate fac persoana în cauză să se simtă mult mai bine față de o remarcă mult prea generală.

Atunci când adresăm un compliment, este important să ne uităm în ochii interlocutorului și să-i vorbim pe un ton cald, care va arăta o emoție pozitivă. La polul opus, un ton neutru, sau evitarea contactului vizual, precum și un contact vizual prea intens, hipnotic sau un ton exagerat de manierat lasă o impresie de artificialitate. În situațiile în care complimentul vizeaza un lucru, este important să facem referire la estetica acelui obiect și nu la persoană:

„Acest colier este foarte frumos și ți se potrivește”, spre deosebire de remarca:

„Ce frumoasă ești cu acest colier!”

Pentru a simți că un compliment ni se potrivește și că este autentic, dar și pentru a ne putea bucura de intenția frumoasă a celui din fața noastră, cel mai important aspect este ca noi înșine, în sinea noastră, să simțim că suntem în asentiment cu cel care ne complimentează.

 

 

 

Post a comment

Ai o întrebare?