PsihologieDe ce iubim prea mult?

Stefania Voia

De ce iubim prea mult?

Intelepciunea populara spune ca ce este prea mult, strica. Aceasta regula se aplica chiar si in cazul iubirii. Animati de cele mai bune ganduri ajungem sa oferim prea mult in relatiile cu partenerii nostri si suferim adevarate drame daca acestia nu ne raspund cu aceeasi moneda. Este oare aceasta o dovada de prea multa dragoste sau poate ascunde si altceva?

Atunci cand oferim mai mult decat este nevoie

In momentul in care investim intr-o relatie este important sa ne simtim multumiti de ceea ce primim inapoi. O relatie presupune un schimb negociat de cei doi parteneri, indiferent ca obiectul negocierii este siguranta, iubirea, banii sau familia. Schimbul trebuie sa fie echitabil, insa ce este si ce nu este echitabil intr-o relatie este o decizie luata de ambii parteneri, de comun acord.

Atunci cand avem senzatia ca oferim mai mult decat primim si nu incheiem relatia, este corect sa ne intrebam ce ascunde nevoia de a oferi. Ne erijam poate intr-un rol de Salvator, privindu-ne partenerul ca pe o Victima neajutorata?

Pentru a fi salvata, o Victima are nevoie de un Salvator. Fiecare dintre cele doua roluri presupune beneficii secundare, adica in spatele evidentelor dezavantaje de a fi o victima sau un salvator, exista o serie de avantaje personale care-l fac pe individ sa adopte o pozitie sau alta. Cei care iubesc prea mult sunt de regula cei care aleg sa fie Salvatori.

De ce alegem sa salvam?

Persoanele de tip Salvatoar rezoneaza foarte bine cu cele de tip Victima, deoarece ele se simt atrase magnetic una de alta simtind ca celalalt ii vor da ocazia sa exercite rolul ales. Desigur, a fi Salvator presupune un efort destul de mare si incarcarea cu doua responsabiliti – cea a propriei persoane dar si a celuilalt. Privind din aceasta perspectiva, ne vine firesc sa ne punem intrebarea de ce cineva ar dori sa se suprasolicite purtand pe umeri grija altuia? Iata ca acum putem vorbi de avantajele acestei pozitii. In primul rand a fi salvator presupune ocuparea unei pozitii superioare fata de cea de victima. Pentru a putea salva trebuie sa ai capacitatea si resursele necesare iar actul in sine de a salva pe altcineva aduce multe beneficii la nivelul stimei si a imaginii de sine. Nu este nimic gresit in a ajuta, a fi alaturi de cei pe care ii indragim, insa un salvator o face peste masura, ajungand sa se simta epuizat. Motivul? Aprecierea celorlalti. De fapt, aprecierea celorlalti este reperul prin care o persoana Salvator se valorizeaza pe sine insusi, ei reprezinta oglinda care ii reflecta lui o imagine buna despre propria persoana, satisfacand astfel nevoia sa de recunoastere.

Asadar atunci cand ajungi sa spui ca iubesti prea mult, vrei sa spui ca oferi prea mult fata de cat primesti. Vrei sa spui ca tu investesti atatea in celalalt dar el nu te rasplateste pe masura investitiei tale. Pare un schimb inegal si poate intr-adevar este. Insa ce te retine sa iesi dintr-o relatie paguboasa?

Ce-i de facut?

Pentru a nu mai ajunge in punctul de a oferi prea multa iubire, in primul rand este necesar sa oferi ajutor doar atunci cand ti se cere. A oferi ajutor nesolicitat, poate de multe ori sa complice situatia. Cu cat cineva ofera mai mult, cu atat tendinta celui care primeste este aceea de a se baza pe celalalt, ducand in timp la o relatie de dependenta si la ideea ca singur nu se poate descurca. Iar pe de alta parte, Salvatorul se poate transforma intr-o falsa victima, imputandu-i partenerului ca nu este tratat pe masura eforturilor sale.

Constientizeaza pozitia pe care o ocupi in cuplu si ce sta in spatele nevoii tale de a oferi prea mult si reflecta asupra ceea ce-ti lipseste de fapt. Nevoia de atentie, iubire, afectiune, siguranta sunt naturale, insa este posibil ca tu sa le ceri de la persoane care sunt deficitare la acest capitol. Crestem cu convingerea ca daca iubim suficient de mult, putem schimba partenerul, insa acest lucru se intemeiaza pe negare si control. Desigur, perspectiva iubirii neconditionate este incurajata si perpetuata de societate, insa chiar si asa, neconditionarea se pierde in dorinta de a-l schimba pe celalalt.  Cheia este acceptarea, in sensul opus fata de negare si manipulare. Acceptarea permite identificarea realitatii asa cum este ea si permisiunea ca ea sa existe fara a fi nevoie sa o schimbam.

Alcatuieste o lista a calitatilor si defectelor tale si ale partenerului. Poti fi surprinsa sa constati ca multe din calitatile partenerului sunt exact ceea ce iti lipseste tie si invers.

Exprima clar dar intr-un mod plin de caldura fata de partenerul tau care sunt asteptarile si nevoile tale in relatie. Astfel vei diminua starea de frustrare si nemultumire si vei avea ocazia sa vezi cine este cu adevarat persoana din fata.

Nu uita cat de important este sa schimbi numai ce se poate, sa accepti ce nu poti schimba si sa ai intelepciunea de a face diferenta intre cele doua.

1 Comment

Post a comment

Ai o întrebare?